La marginea unui stalp oarecare statea un om mai aparte, deosebit printr-o statura telegrafica de noi. Zgomote ciudate, de votca aruncate, de un gard alt om se tinea sa nu scape, in bot, ca altfel poate, nu era posibil. Cele doua priviri se intalnira, una treaza si la inaltime, si una tulbure si distrata, peste tot aruncata. Unul tacu, celalalt cu gura deschisa, ca alfel nu putu, incepu sa respire vorbe, incet, incet, bolborosit si prin stopi de alcool distilat, arund incet sunete catre stalpi, ca atat vedea. O “cioara vopsita”, pe numele ei de papagal, de pirat, Roger, se arunca zburator de pe un fir din departare spre creanga unui stalp, pe care se si aseza. Mai jos, sub “cioara”, o discutie incepu: despre borcane, despre sticle, despre damingene si butoia, ca doar asa se incepe o discutie intre doi oameni hidratati… prin si despre alcool, distilat, rafinat, dublu rafinat si foarte inflamabil. Si cat statu cioara la ascultat, multe a auzit, multe prosti, multe adevaruri si putina intelepciuna izvorata de undeva dintr-o parte uitata treaza.
Important fiind, ca dupa ce a plecat cioara…, relatia se raci, si cel agatat de gard si cel de pe langa stalp, si adormira unul langa altul al mai mic pe al mai mare, undeva prin iarba, intre stalp si gard, ca doar era aproape. Somn usor alcoolicilor!
S-ar putea sa-ti placa:
Leave a reply